Mircea Ştefan a decis, de curând, să-şi pună ghetele în cui. După 17 ani petrecuţi în fotbal, Mircea Ştefan se retrage din activitatea de jucător păşind de acum pe un nou drum, cel al antrenoratului. În vârstă de 32 de ani pe care i-a împlinit pe 19 iunie, Mircea Ştefan şi-a petrecut cea mai mare perioadă a activităţii sale la Călăraşi. A evoluat atât la iarbă cât şi la sală. Atacant de gura porţii, Mircea a marcat zeci de goluri atât în partidele disputate în liga a 3-a cât şi în liga a 2-a.
Conducerea AFC Dunărea 2005 Călăraşi îi mulţumeşte pentru tot ce a făcut pentru clubul său de suflet oferindu-i şansa de a deprinde şi tainele meseriei de antrenor. Mircea se va ocupa de o grupă de copii şi juniori din cadrul clubului.
Mircea, cum de ţi-a venit idea să te retragi din activitatea competiţională?
Nu ştiu ce să zic, am considerat că a venit momentul, din punctul meu de vedere. Nu spun că nu aş mai fi putut continua dar am considerat că trebuie să mă opresc. Am lăsat lucruri frumoase şi mai puţin frumoase în urmă. Mă bucur că am putut să-i ajut cu ce am făcut până acum.
17 ani petrecuţi în fotbal. O cifră interesantă!
Da, cam aşa ceva.
Când ţi-a fost cel mai greu?
Au fost multe momente grele. Îmi vine în minte acea perioadă când ne băteam pentru promovare. De 2-3 meciuri şi pur şi simplu simţeai că-ţi explodează capul când ajungeai acasă. Nu înţelegeai de ce, erai frustrat, şi te durea pentru că munceai un an de zile şi era posibil să pierzi totul în două săptămâni.
Cel mai plăcut moment?
Au fost şi aici mai multe momente plăcute, ca să le iau cronologic nu o să uit niciodată cu colegii mei o victorie la futsal, în primul rând, la Odorhei, când am promovat matematic cum s-ar spune, promovarea la futsal…
Golul acela înscris din foarfecă îl mai ţii minte?
(Râde) Îl mai ţin minte, s-a nimerit la meci că la antrenamente le repetam şi până la urmă a intrat la meci. Al doilea moment frumos bineînţeles promovarea la iarbă. Până la urmă, pentru asta am stat 17 ani aici. Să promovez! Îmi pare rău că nu m-a prins promovarea la o vârstă mai mică. Altfel ar fi fost să fi prins şi eu la 20-21 de ani Liga a 2-a, dar mai bine mai târziu decât niciodată!
Ce vrei să faci în continuare?
Mi-am propus să antrenez o grupă de copii şi juniori din cadrul clubului, în continuare. Departe de fotbal, e clar, că nu pot sta, probabil o să mai joc undeva în Liga a 4-a, în judeţ, aici şi pe viitor vedem.
Am înţeles că urmezi şi cursurile unei şcoli de antrenori. Probabil că viitoarea etapă în fotbal va fi pe banca tehnică a unei echipe.
Probabil că da. Am terminat primul an acum, am trecut primul examen de final de an. Mai am încă un an de studio. După care sper să obţin şi carnetul de antrenor, licenţa B.
Cum ţi s-au părut aceşti ultimi doi ani, perioadă în care Dunărea, echipa ta de suflet a evoluat în liga a 2-a?
Am fost, la un moment dat, la un pas de promovare. Toţi am crezut că înaintea meciului cu Farul vom obţine o victorie facilă care să ne ducă în Liga I.
Ar fi fost ceva istoric, mai ales că eram la mâna noastră, adică nu depindeam de alte victorii, pur şi simplu victoria de atunci cu Farul ne-ar fi asigurat în proporţie de 90% promovarea.
A fost supărare mare mai ales că nu ne aşteptam având în vedere ultimele meciuri cu Farul şi maniera de joc a noastră din anul Acela. Vă daţi seama că ne-a dat puţin cu capul de pereţi dar eu consider că a fost prea târziu atunci.
Cu ce rămâi după 17 ani de fotbal? Ai vreun sfat pentru cei mai mici?
Singurul sfat pe care îl am pentru ei şi, din păcate nu prea l-am ascultat la vârsta aceea, este să muncească foarte mult. Indiferent de talentul pe care îl ai, dacă nu munceşti, dacă nu lucrezi suplimentar, e foarte greu să ajungi fotbalist adevărat. Mai ales că în ziua de astăzi, vedem cu toţii, din punctul meu de vedere, foarte uşor se ajunge acum la Liga a 2-a, ca fotbalist. Ca antrenor nu ştiu încă dar ca fotbalist se ajunge foarte uşor. Înainte, ca să ajungi la Liga a 2-a, trebuia să te chinui cu vreo 40 de goluri pe la Liga a 3-a şi poate – poate te băga puţin cineva în seamă. Acum se ajunge foarte uşor şi e păcat de şansa pe care o au, plus că e foarte uşor şi la Liga I. E moda asta acum cu impresariatul, sunt o groază de impresario care propun cu uşurinţă jucători pe la diferite echipe. Se ajunge foarte uşor şi de aceea trebuie să muncească pentru că odată ajunşi acolo nu trebuie să mai dea drumul acestei şanse.
Visezi să antrenezi vreodată Dunărea?
Nu ştiu, nici nu m-am gândit încă. Poate nu neapărat la Dunărea, nu m-am gândit la o echipă de seniori în primul rând. Dar vă daţi seama, cu timpul e posibil. E o nouă provocare, o nouă meserie căreia trebuie să-I învăţ toate tainele pentru a o stăpâni foarte bine în continuare.
Cine e cel mai bun prieten din fotbal?
Am mulţi prieteni. Clar, cel mai bun dintre ei, cel puţin de aici de la Călăraşi, e Gabi Popa.
Modelul de antrenor pe care ai vrea să-l urmezi, sau la care încerci să-ţi raportezi poate viitoarea carieră?
Cel puţin de la fiecare cu care am lucrat, am avut câte ceva de învăţat, unul pedagogie, unul o metodă de antrenament, celălalt tactică, etc.
Nu ştiu, nu m-am gândit aşa la un model. Dar neantrenând deloc, nici măcar o grupă de copii, nu am plecat pe o filozofie a mea de antrenor, momentan.
Vreau să învăţ pas cu pas, de aceea m-am dus şi la şcoala aceasta. Adi (n.r. antrenorul Dunării, Adrianj Mihalcea) m-a înţeles foarte mult, în ultimul an cel puţin, dându-mi voie de fiecare dată când a trebuit să mă duc la şcoală. Puteam să merg mai rar la şcoală, să nu mă duc chiar la toate modulele şi puteam probabil să trec, însă am preferat să iau pas cu pas ca să învăţ ceva dacă tot mă duc acolo.
Vei veni la meciurile Dunării?
Clar, nici nu se pune problema.
Ce mesaj ai pentru foştii tăi colegi de acum?
Să rămână aceeaşi familie! Nu pot să spun echipă pentru că echipă e puţin spus. Să rămână aceeaşi familie, să strângă rândurile în jurul lui Adi, la fel, pentru că au un obiectiv comun şi să vin şi eu în continuare cu ei dar la meciuri din Liga I dacă se poate. Ar fi frumos!
Un mesaj pentru toţi cei care te-au admirat, te-au aplaudat în cei 17 ani de muncă, de fotbal?
Care ar fi mesajul? S-a încheiat o etapă, în mod normal urmează alta. Să dea Dumnezeu să fie mai lungă de 17 ani în meseria asta de antrenor!
Le mulţumesc tuturor! Până la urmă şi cei care m-au aplaudat, şi cei care m-au înjurat, pentru ei am jucat cum s-ar spune că dacă ei nu erau… fără spectatori jucam în curtea şcolii mai degrabă. Cei care m-au înjurat, înseamnă că au făcut-o pentru că vroiau mai mult de la mine. Dacă m-au aplaudat înseamnă că m-am ridicat la aşteptările lor şi îi rog să vină în număr cât mai mare la stadion pentru că fără ei nu simţi că eşti fotbalist.
Ce a însemnat Dunărea pentru tine?
După familie, totul!
Mulţumesc, Mircea. Succes în continuare!